subiectiv.md blog

La moment, există provocări că ştirile TV şi gazetele au multe în comun. Gazetele au supraveţuit, iar în unele cazuri au prosperat, anume prin comasarea într-o redacţie unică a imprimării tradiţionale şi publicării pe Web.

Posturile de televiziune de astăzi merg pe o abordare similară, multe din ele deja funcţionează pe mai multe platforme. Cu toate acestea, multe dintre ele păstrează resursele de producţie izolat. De obicei, resursele lor constiuie -Jurnalişti TV [90%] şi echipa Web, echipa digitală şi/sau echipa multi-platformă [10%].  În principal, fluxul de lucru se axează pe produsul televiziunii, deoarece aceasta încă mai este cea mai importantă sursă de venituri, iar producăturii de Web sunt adesea acuzaţi că iau taxe triple pentru scriere, editare şi publicare, prin urmare rezultă că continuarea publicării pe Web este costisitoare şi ineficientă.

Redacţiile de ştiri e necesar să doboare pereţii între platformele de distribuţie şi să construiască un NEWSROOM unificat. Într-o redacţie unică de ştiri fiecare jurnalist se concentrează pe aria sa de specialitate, are sarcini şi termeni limită în funcţie de nevoile fiecărei platforme. La rîndul său, producătorii lucrează împreună pentru promovarea conţinutului pe platforme şi menţinerea standardelor editoriale coerente.

Acest lucru oferă o serie de beneficii:

• Conţinut de calitate superioară pentru platformele digitale.
• Utilizarea mai eficientă a resurselor redacţiei.
• Organizarea şi promovarea eficientă.
• Publicarea în timp foarte scurt .

O problemă apare la implicaţiile culturale şi tehnice de a construi e redacţie de ştiri cu platforme unificate poate fi de anvergură. În unele redacţii de ştiri există sindicate, iar în altele provocări culturale în fişele de post ce includ responsabilităţi suplimentare.

Deoarece, multi-platforma de multi -publicare/transmisie necesită o abordare diferită decât sistemele tradiţionale de difuzare, în permanenţă vor exista provocări tehnice. Producătorii şi editori web vor avea nevoie de instrumente puternice specializate, cum ar fi sistemele iNews şi WebCMS., iar majoritatea jurnaliştilor redacţiei vor avea nevoie de un instrument ce va permite să scrie pentru televiziune, internet şi platformele mobile - instrumente ca Interplay Central şi iNews, ce oferă o interfaţă unică de menţinere în focus a ştirii, indiferent dacă aceasta este un material text scris sau este integrată în video.

Chiar dacă sunt în concurenţă - ziarele, web portalurile, agregatorii de conţinut şi posturile de televiziune încă mai sunt în faţă de alte platforme, fiidcă are experienţă de a folosi media cel mai eficient pentru a transmite o ştire, acest lucru poate fi critic la un angajament, indiferent de platforma.

În acest an am avut ocazia să vizitez expozitia IBC 2011 din Amsterdam. Am rămas foarte impresionat de cele văzute, însă cel mai mult mi-a plăcut platoul Audiovizualului Nipon NHK, aceștea demonstrau noul standart de televiziune elaborat de laboratorul științific de cercetare tehnică NHK numit de ei Super Hi-Vision, ceea ce în traducere nu este altceva decît Ultra High Definition.

UHDTV are o rezoluție de 16 ori mai mare decît cea a HD. Deci, dacă HD este caracterizat ca o imagine ca lacrima, cu rezoluția maximă de 1920×1080, atunci imaginațivă că UHDTV are rezoluția de 7680×4320, dar și componenta de sunet surround pe 22,2 canale (numit de ei Hamasaki 22.2) care te readuce la viață din orice stare. Hamasaki 22.2 foloseşte 24 difuzoare (inclusiv două subwoofere), dispuse în trei straturi.

Desigur, există formate intermediare între HD și UHDTV: Wide Quad High Definition (WQHD) – 2560×1440 și Quad Full High Definition (QFHD) – 3840×2160, însă NHK pledează pentru formatul UHDTV. Standardul urmează să intre în drepturi în cel mai apropiat timp, dacă va continua să fie susținut financiar și se vor regăsi destule companii interesate să colaboreze pentru reușita proiectului Super Hi-Vision.

Scopul final este ca UHDTV să fie disponibil în casele oamenilor, deși termenul până acest lucru va fi realizat, variază între 2016-2020, principalele probleme fiind de gen tehnic (stocarea pe storage și difuzarea conținutului).

BBC planifice să probeze UHDTV și 3D la Jocurilor Olimpice din Vara 2012.

Citeva zile în urmă, testînd viteza pe www.speedtest.net am văzut rezultatele mondiale cu privire la viteza de acces Internet. Am observat că Moldova este undeva pe locul 11 sau ceva de tipul ăsta şi zic nu este chiar atît de rău la noi Internetul precum spun unii. Dar astăzi, ca să vezi, am dat de o ştire http://www.marketwatch.com/story/ookla-releases-net-index-worlds-most-comprehensive-measurement-of-broadband-penetration-and-performance-2010-05-25?reflink=MW_news_stmp unde vedem că Moldova este pe locul 3 după Corea de Sud şi Latvia. Cînd mă uit www.speedtest.net văd că aşa şi este, Moldova este pe locul 3.

Interesant este că la compartimentul viteza upload, am rămas la aceeaşi poziţie (11), iar la download am sărit tocmai pînă pe poziţia 3. Cu tempourile actuale şi multe alte campanii de marketing care se organizează de către “Big Three” ISP, îndeosebi de unul din ei, eu prognozez că în iarna 2011 o să fim pe locul 1 în lume după viteza de acces Internet.

Şi pentru ca sa vă bucuraţi încă o dată de faptul ca trăim într-o ţară care se mişcă cu paşi giganţi, şi nu numai la compartimentul viteză de acces Internet, vă prezint următoarele date statistice de pe portalul point-topic, cu privire la sporire abonati broadband timp de un an.

Prin urmare, pot să afirm că trăim într-o ţară care pe de o parte are o piaţă broadband pur şi simplu fără crazy pentru cei ce lucreză în acest domeniu, iar pe de altă parte Moldova este pe calea dreaptă din punct de vedere a dezvoltării Internetului de bandă largă, ceea ce este foarte bine pentru întreaga societate.

Cred că nu a trecut mult timp după ce începusem să construiesc soluții pe SharePoint până mi-am dat seama cît de limitate sunt capacitățile acestuia în a stoca și gestiona date relaționale. Întradevăr listele și bibliotecile pe SharePoint au fost gândite să funcționeze dintr-o altă perspectivă și anume ca entitați separate sau interconectate prin metode mai mult sau mai puțin primitive. Unica posibilitate standard de a lega două liste (biblioteci) fiind prin intermediul coloanelor LookUp. Străniuț dar situația rămâne aceeași și pentru versiunea 2010 SharePoint chiar dacă sa simțit o cerere mare pentru extinderea acestor funcținalități. Nu zic, există coloanele LookUp însă acestea a o caracteristică de scalabilitate foarte redusă. Problema e ca lookup-urile la liste cu mai mult de citeva zeci de item-uri, devin incomode sau chiar imposibil de utilizat, dat fiind numărul de unități limitate ce pot fi prezentate în elementul de DropDown. La fel avem o problemă și dacă dorim LookUp cu selecții multiple. Pe scurt, trebuia o altă soluție, ceva similar cu People Picker (un lookup la directoriul de useri AD),  doar că valabil pentru informații din liste arbitrare pe site. Prima peste ce am dat a fost un articol pe MSDN (cu părere de rau nu-l mai găsesc acum), care dădea soluția doar că avea un neajuns – trebuia coding. Pănă la urmă am găsit o soluție care mă salvează în aproape toate cazurile și nu trebuie programare. Este vorba despre proiectul Lookup with Picker (iLoveSharePoint) [http://ilovesharepoint.codeplex.com/releases/view/44989] pe CodePlex (versiunea pentru SharePoint 2007)  Din expreriență, pot să vă zic că este simplu de implementat fără bug-uri și deci viabil pentru implementări în proiecte pe producție.

Spre deosebire LookUp-ul standard cel cu Picker este o adevărată comoară. În primul rând nu mai avem de-a face cu controale tip DropDown, selecția se face într-o fereastra aparte similară cu People Picker Window, în al doilea acesta are funcții de search cu wildcard pe una sau mai multe coloane la lista cu care se leagă plus la toate are posibilitatea de a primi valori inițiale din parametru în url – un lucru neamaipomenit dar care încă lipsește in varianta beta 2010.

În continuare voi merge pe marginea unui scenariu în care un departament IT fictiv își dorește realizarea pe site-ul departamental (SharePoint) a unui proces simplu de ChangeManagement legat la un Knowledge Base. Desigur voi atinge doar subiectul interconectării listelor fără a explica însă și realizarea fluxului de lucru (workflow). Așadar să presupunem că procedurille interne în departamentul IT cer ca toate schimbările majore pe sistemele IT să fie mai înâi de toate înregistrate, legate de articolele respective din KB, aprobate de manager și în final executate. Pentru un așa scenariu vom avea nevoie de o lista a schimbărilor (sa-i zicem Change’s List) o bibliotecă cu documente KB (Knowledge Base) și nu neapărat dar totuși comod o listă separată cu serviciile IT din companie (un fel de Service Catalog în ITIL). Vedeți mai jos un desen cu relațiile dintre liste.

Legătura cu lista serviciilor IT va fi un LookUp standard iar cea cu biblioteca KB un LookUp with Picker – o ocazie bună de observa diferențele între între ele.

Înainte de a utiliza LookUp-ul cu Picker va trebui mai întâi de toate să-l instalăm. Varianta pentru 2007 se distribuie cu un fișier de comenzi bat ce instalează singur soluția. Bat-ul incă lipsește pentru 2010 așa că va trebui ceva muncă în plus. Despre asta am scris mai înainte in Instalarea pachetelor de soluții (wsp) pe servere SharePoint 2010 (e chiar exemplul cu Lookup with Picker).

După instalarea soluției avem o tip coloană nou:

Cu următorii parametri:

Să încărcăm acum câteva documente în biblioteca KB și să legăm un eveniment din Change’s List cu unul din documente. În IT Knowledge Base click pe Add Document – Upload Multiple Files în care selectam fișierele KB.

Creăm acum un eventiment de change:

selectăm unul sau mai multe articole KB:

Documentele KB poate fi accesat fie din view pe listă

sau din dispform

PS: Imi place cum a zis-o autorul pe codeplex: Just forget the fuc**** dropdowns!

Conform rezultatelor anumitor sondaje, televizorul si computerul – televiziunea si internetul sunt utilizate in raport de 20/80%, in favoarea internetului. Drept explicatie este lipsa interactivului in TV, posibilitatea de a alege informatia strict necesara. Alt moment este prezenta semnalelor tv in internet, adica in internet putem gasi orice informatie ce care avem nevoie si paralel putem viziona unul din canale tv ce se emite prin internet absolut gratis.

Patimitorii acestei alegeri  ramin producatorii de televizoare, care au inceput integrarea la televizoarele sale o functie absolut noua – Internet-TV. Functia Internet-TV ofera posibilitatea de vizionare la ecranul televizorului a clipurilor video accesibile pe site-ul YouTube,  in regim on-line. Pentru conectarea internetului, in televizor este integrat un LAN-conector special.

Functia Internet-TV deschide o fereastra noua in Internet. Navigarea simpla si comoda ne permite sa gasim rapid contentul-online necesar cu ajutorul mini-widget. Pentru aceasta este necesar sa alegem cu ajutorul telecomenzii widget-ul necesar si sa tastam butonul Enter. Widget-ul imediat va incarca la ecran informatia meteo, resursele-internet cu filme video, ultimile stiri si alte informatii utile.

Trecerea la echipamentele performante și noile standarde, este prioritatea tuturor companiilor Radio si TV de difuzare. In principal, atenția radiodifuzorilor se concentrează pe producţia tehnologiilor digitale tapeless, ceea ce permite stocarea, prelucrarea, precum şi reproducerea video materialului în emisie, practic fără nici o pierdere din calitate. Aceste tehnologii au șir de avantaje față echipamentele de reproducere cu casete simple, sistemelor de editare liniare şi playerelor.

Unul dintre avantajele producţiei tapeless, este păstrarea calității iniţiale a materialului video la folosirea unui format uniform a video-datelor, dar acest lucru nu este singurul motiv, care contribuie la promovarea tehnologiilor digitale în producţia TV. Altă proprietate a tehnologiilor tapeless – posibilitatea automatizării tuturor etapelor de producţie: de la importul în sistem, până la redarea emisiunilor și subiectelor editate în emisie, precum şi posibilităţile nelimitate de prelucrare şi editare a video-materialului.

Utilizarea complexelor de automatizare, permite ordonarea fluxurilor media-datelor în interiorul companiei de televiziune şi semnificativ creșterea eficienţii de lucru fără a mări statele de personal, de asemenea de a rezolva multe probleme, ce apar la volume suficient de mari de producţie, precum şi de a simplifica ordinea de interacţiune dintre unități între ele. Crearea unui astfel de sistem – scopul oricărei companii de dezvoltare dinamică. Cu toate acestea, în această cale există unele obstacole dificile, greu de a fi depăşite.

Automatizarea completa a producţiei şi trecerea la tehnologiile digitale, adesea sunt asociate cu înlocuirea celei mai mare părți a tractului de producţie şi emisie, ce necesită investiţii financiare ample, care nu-şi poate permite fiecare companie de televiziune. Separat stă problema de recalificării personalului. Una din ieșirea posibilă din această situaţie este o trecerea treptată la tehnologia noua cu utilizarea parţială a elementelor vechi de producţie. Însă aici apare problema standardelor şi compatibilitatea echipamentelor.

Soluționarea anumitor aspecte a devenit arhitectura modulară a complexelor de automatizare, ce permite desfăşurarea astfel de soluţii “pe bucăţi”, precum la necesitate majorarea capacității lor optime şi funcţionalitate.

La moment exista mai multe soluții de automatizare a producţiei şi emisiei programelor. Unele dintre ele acoperă întregul ciclu de producţie, altele – doar o parte din ea. Complexele de automatizare variază după cost, fiabilitate, funcţionalitate şi scalabilitate. Pe piaţa media a Republicii Moldova este bine cunoscută soluţia bazată pe software-ul Edius, linia de produse Avid Liquid şi serverele Azimuth.

Una din schimbările importante la versiunea nouă de SharePoint (2010) este tranziția sarcinilor de administrare pe PoweShell. La primul impact PowerShell dă impresia unui clon la clasicul CMD, însă chiar după primele scripturi îți seama că e construit pe cu totul alte paradigme. În definiție Windows PowerShell este o interfață la linia de comandă și la un limbaj scriptic special elaborat pentru adminstratorii de sistem. PowerShell oferă suport și pentru administratori de ferme SharePoint oferind căi mai productive pentru management și configurare. Cu toate că poziția Microsoft este de a aplica PowerShell pentru toate sarcinile administrative de SharePoint în versiunea nouă (2010) totuși mai gasim și putem încă utiliza (deși nerecomandat de Microsoft) instrumentul de bază pentru versiunile precendente STSADM.EXE. Windows PowerShell este construit în jurul conceptului de cmdlets. Un comand let este o funcție ce poate fi utilizată separat sau în combinație cu alte comand let-uri pentru realizarea unor sarcini mai complexe sau automatizări în administrare. Într-un articol pe technet se relata că prin PowerShell poți accesa mai mult de 500 de cmdlet-uri specifice SharePoint – cred că un număr suficient de comenzi pentru controlul oricărui aspect de administrare SharePoint .

In articolul de față am să arăt cum instalăm pachete de soluții (wsp) utilizând PowerShell la care am să includ și comenzile similare pentru stsadm.exe. Ca exemplu am să instalez soluția de LookUp with Picker de pe codeplex.com [http://ilovesharepoint.codeplex.com/releases/view/44989] – soluție despre care neapărat voi scrie în unul din articolele următoare.

Așadar să începem prin a deschide instanța de PowerShell ce poate fi găsită în folderul Microsoft SharePoint 2010 Products din meniul start. Acesta automat va încărca snappin-ul  Microsoft.SharePoint.PowerShell în așa fel încât să putem executa comenzi specifice pentru SharePoint. Apropo, PowerShell face parte din lista de prerechizite obligatorii pentru instalarea SharePoint.

Pentru a importa soluții formăm în linia de comandă PowerShell secvența:

Add-SPSolution <solution filename>

Rezultatul executării arată cam așa:

comanda este similară cu instrucțiunea pentru STSADM.exe

stsadm.exe  -o AddSolution -filename <solution filename>

rezultatul este importarea soluției wsp la depozitul de soluții a fermei SharePoint.

Pentru a implementa soluția importată putem merge pe două căi fie în continuare prin PowerShell fie prin Central Administration. Ca remarcă, spre deosebire de versiunea precedentă SharePoint (2007) în versiunea nouă este imposibil de importat soluții wsp prin Central Administration.

În PowerShell formăm următoarea secvență:

Install-SPSolution -Identity <spsolution> -WebApplication <spwebapplication> -GACDeployment

Executarea cu succes nu generează nici un mesaj:

similar cu ceea ce formam pentru stsadm.exe

stsadm.exe -o deploysolution -name <spsolution> -url <spwebapplication> -allowgacdeployment

sau în Central Adminsitration > System Setting > Farm Management > Manage Farm Solutions - click pe numele soluției – iar pe pagina soluței click pe Deploy Solution.

Mai multe detalii la subiect găsiți pe pagina technet: [http://technet.microsoft.com/en-us/library/cc262995.aspx]

Influenţat oarecum de evenimentul lansării produselor Microsoft Office 2010 și SharePoint 2010 petrecut ieri, am dat peste un articol pe team blogul produsului Micorosoft Visio [http://blogs.msdn.com/visio/archive/2009/10/20/announcing-sharepoint-2010-and-visio-services.aspx]. De fapt ceea ce mi-a captat atenția nu a fost titlul postului ci desenul schemei de rețea realizată în format oblic (3D). Pină atunci eram cert convins că așa ceva nu realizezi pe Visio, însă schema văzută mi-a demonstrat inversul și m-a determinat să caut cum se fac așa lucruri. Mi-a aduc acum aminte cum cu ceva timp în urmă asiguram cu fervoare un prieten că nu are cum să deseneze rețele în 3D pe Visio așa cum și-o dorea el atunci  incercând să imită din pliantele de marketing văzute la nu știu ce companie de echipamente. Până la urmă am dat de articolul [On the Art of Network Diagram and Presentation] care explică mărunt ce avem de făcut pentru a obține o schemă oblică in Microsoft Visio. Am să încerc să să realizez o  schemă simplă cu zone (suprafețe) ce vor grupa logic mai multe din elementele unei rețele inexistente.

În schemă aspectul oblic tridimensional va fi  creat de suprafețele poligoanelor rectangulare deformate în așa fel  incît să pară a fi vazute sub un unghi in spațiu. Amplasarea iconițelor de rețea (shapes) – care de altfel sunt deja realizate izometric, peste aceste suprafețe va amplifica efectrul 3d. Așadar, în primul rind avem nevoie de un dreptunghi pe care îl desenăm cu creionul (pencil tool). În caz că nu aveți creionul pe toolbar faceți click dreapta și adăugați setul Drawing Tools:

Deformăm poligonul în așa fel incât să îi redăm un aspect 3d după care  îi adăugăm o culoare de fill și un strat pentru efectul de umbră. Este important ca la deformare să respectăm unghiul iconițelor standard din visio.

Pas 1: Pentru unghi am pus si o iconita Visio 3D standard.

Pas 2:  Cu creionul deformăm poligonul în așa fel încât să respecte paralelismul dintre liniile sale și marginile iconiței.

Pas 3: Adăugăm o culoare de fill pentru poligon.

Pas 4: Creăm efectul de umbră prin crearea unei copii la poligon aranjate exact dedesubt  și trecerea lui într-un tonalitate sură.

Pe final vedeți un desen de ansamblu realizat după tehnica de mai sus (cred că mi-a luat cam vreo 20 min):

Fișierul Visio cu desenul schemei (zip).

Pentru a obține versiunea mediului de scripting PowerShell formăm în linia de comandă instrucțiunea Get-Host:

sau pentru mai multe detalii $host.version: